Adevăratul său chip

16 septembrie 2014 | de

După ce în editorialul trecut ne-am întâlnit cu scrierile sfântulului minunilor și ne-am apropiat de Sfântul Anton de Padova predicatorul, vom încerca în acest editorial dragi cititori să-l cunoaștem pe sfântul tuturor, să-i „vedem” chipul. Este greu ca după sute de ani să accepţi acurateţea reprezentărilor iconografice, ştiut fiind faptul că niciodată contemporanii unui sfânt nu au fost preocupaţi de transmiterea imaginii, din contră imaginea reală a fost mereu îmbogăţită de valenţele calităţilor interioare ale sfântului respectiv, de credinţă şi nu de materialitatea trăsăturilor fizice. În cazul Sfântului Anton, cea mai veche reprezentare iconografică a sa a fost făcută în tehnica de pictură în frescă, în corul Bisericii din Padova, în partea pe care se află mormântul sfântului, reprezentare în stilul şcolii Giotto, datând din al treilea deceniu al secolului al XIV-lea, reprezentare care ne arată un sfânt blând cu o configuraţie a corpului robustă, care ne binecuvântează cu mâna dreaptă în timp ce cu mâna stângă ţine Sfânta Scriptură, gest ce conferă gravitate dar şi căldură, empatie. Această primă reprezentare a taumaturgului s-a impus în arta religioasă şi a devenit reprezentarea cea mai cunoscută.





În ianuarie 1981 s-au făcut ultimele cercetări şi măsurători asupra corpului sfântului, primele după cercetarea din 1263 facută de Sfântul Bonaventura când s-a găsit limba neputrezită, de către numeroşi specialişti care au analizat osemintele pentru a stabili caracteristicile fizice. Cercetătorii au concluzionat că sfântul era cu șase-opt centimetri peste înălțimea medie a acelor timpuri (ajungând la un metru și 70 centimetri), avea o față prelungă, nu rotunjită și picioare lungi și robuste, potrivite unui călător obşnuit să meargă pentru a evangheliza, în timp ce genunchii poartă urmele timpului îndelungat petrecut în rugăciune. Au descoperit că sfântul avea o dentiție sănătoasă, fiind adeptul unei diete vegetariene în special, o dietă deloc abundentă. Pe scurt, era un bărbat frumos de etnie atlantico-mediteraneană, cu un profil nobil și fin, cu fibră robustă dar totodată fragilă-dovadă fiind moartea prematură, asupra căruia febra din Africa a lăsat urme contribuind la sfârșitul său.





Dar căutarea adevăratului chip al Sfântului Anton nu s-a încheiat prin colectarea datelor în 1981. Acum, după mai bine de treizeci de ani, mulțumită dezvoltării tehnicilor moderne din domeniul reconstrucției antropologice, (folosindu-se numai craniul, de exemplu, se poate determina cu acuratețe chipul persoanei căreia i-a aparținut) rezultatul obţinut este uimitor. Chiar dacă nu suntem contemporani cu Sfântul Anton, în seara zilei de 10 iunie, în amfiteatrul Centrului Cultural Altinate san Gaetano din Padova, a fost prezentat în premieră mondială chipul taumaturgului nostru în varianta 3D, elaborat de designerul brazilian Cicero Moraes la solicitarea Universităţii din Padova, astfel încheindu-se lunga istorie a controversei ridicată de veridicitatea imaginii.





Întălnirea cu Sfântul Anton a fost emoţionantă în primul rând deoarece puteam să-l văd din toate unghiurile pe taumaturgul căruia i-am solicitat de multe ori mijlocirea, despre care am scris şi am predicat, şi în al doilea rând deoarece îl vedeam pe cel pe care îl cunoscusem în special datorită celebrelor sale predici şi multelor sale biografii mai vechi sau mai recente. Chipul reconstruit reliefează trăsăturile unui bărbat de 36 de ani, vigoare dar şi o viaţă dedicată apostolatului, transmiţând totodată plinătate şi efort. Nasul este bărbătesc fără a fi prea mare, iar pentru urechi s-a căutat în baza de date tiparul antropologic corespunzător. Reconstrucţia facială digitală s-a făcut în Laboratorul de antropologie şi odontologie medico-legală al Universităţii din Sao Paulo de designerul brazilian Cicero Moraes, în modul de lucru „orb”, neştiind până la ultimele finisări cărei persoane îi aparţine chipul. La vederea chipului am fost frapat de culoarea măslinie a pielii, de profunzimea ochilor căprui şi de buzele uşor cărnoase. Figura este totuşi un pic umflată, oferind un aspect robust al chipului, indicând totuşi hidropizia (afecţiune cauzatoare de retenţie hidrică în exces), lucru confirmat de anumite legende legate de sfânt. Alte date importante sunt date de felul bărbii, barbă de câteva zile, lăsată în jurul obrajilor, caracteristică dedusă din iconografie, precum şi tonsura cu o uşoară calviţie în faţă. În cele din urmă, adevăratul chip al Sfântului Anton se apropie într-un fel anume de imaginea reprezentată în corul Bisericii din Padova, în stilul şcolii Giotto.





Cinstitorii Sfântului Anton, printre care vă număraţi şi dumneavoastră dragi cititori, vor corela imediat acest chip adevărat care emană energie şi vigoare cu abordarea propriilor nevoi spirituale şi materiale ale oamenilor de ieri, de azi şi de mâine.


 „Într-o apă tulbure şi iute cel care îşi priveşte faţa nu şi-o vede oglindită. Dacă râvneşti ca însuşi chipul lui Cristos, care te priveşte, să se oglindească în tine, ieşi din zarva lucrurilor din afară, inima să îţi fie senină.” Sfântul Anton de Padova


 


Tuturor, PACE şi BINE!

Updated on 20 octombrie 2016