Nemărginit, recunoaștem cu franchețe, dragi cititori, pare a fi timpul așteptării, intense emoțiile asociate acestuia. „Atât de mult am dorit să mănânc acest Paște cu voi” (Lc 22,15), li se mărturisește Cristos apostolilor, în intimitatea cenacolului, în timpul cinei tainice dinaintea Pătimirii Sale. Și pentru ce acest dor, această neliniște? Împlinirea așteptării schimbă cursul firesc și monoton, uneori, al lucrurilor. Aceasta reprezintă Paștele, „trecere”. Spre deosebire de trecerile ordinare, Paștele este evenimentul istoric prin excelență. Trecerea Marii Roșii, a Iordanului, a poporului evreu de la sclavie la libertate sunt doar serbede prefigurări ce prevestesc trecerea lui Cristos din Moarte la Viață. Și aceasta schimbă totul…





Recitind, personal sau în ambientul celebrativ, relatările Învierii Domnului, ne impresionează întâlnirea, plină de stupoare, cu Înviatul. Experiența întâlnirii este pusă sub semnul căutării. Se resimțeau încă ecourile răstignirii în acea primă zi a săptămânii când, încă din zori, femeile evlavioase se îndreaptă spre mormânt pentru a unge trupul lui Cristos, abandonat în grabă în acea zi de Vineri, înaintea marii sărbători a Paștelui. În Gradina Învierii, Maria Magdalena plânge, neștiind unde a fost mutat trupul Celui care i-a redat libertatea și bucuria vieții. „Femeie, de ce plângi, pe cine cauți?” Îl caută pe „Domnul ei” și, în această căutare încețoșată de lacrimi, recunoaște în suavitatea vocii pe Cristos, care o cheamă pe nume: „Maria!”. Maria caută și este căutată. Întrebările lui Cristos nu sunt întâmplătoare, ating profunzimea sufletului ei, pentru a-i dărui o nouă semnificație vieții. E oglinda lui Dumnezeu care se află încă de la început în căutarea omului. Grădina Învierii este locul unei noi creații. Face trimitere la gradina Edenului,  la neliniștea lui Dumnezeu ce se află în căutarea creaturii sale dezorientate și înfricoșate. „Unde ești?” (Gn 3,9), nu reprezintă începutul unui interogatoriu prin care se dorește punerea la zid a celui înșelat de o falsă promisiune de liberate și cunoaștere, dar este începutul aventurii de iubire dintre Dumnezeu și om. Dragi cititori, câți dintre noi nu ne ascundem încă în indiferența opacă și în mediocritatea unei cotidianități lipsite de semnificație și gust! Cât se resimte necesitatea unei ieșiri din perimetrul propriului „eu” pentru a face călătoria spre mormânt, chiar din zori, pe bâjbâite, din depărtare, lăsându-te îmbrățișat de iubirea Celui care te caută. Nu vei găsi doar cadavrul prietenului tău. Vei face trecerea! Vei sărbători Paștele! Te vei simți chemat și iubit! Poți fi Petru sau Ioan, alergând spre a verifica spusele Mariei: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde l-au pus” (In 20,13). În fața mormântului va licări o vagă speranță. De acolo vei merge în Galileea și vei crede în Cristos care ți se manifestă, care e Viu. Sau poți fi Toma, dorind să-ți așezi degetele în cicatricele rănilor Sale. Nu te îndepărtează; îți acceptă chiar și această credință: sinceră, dar imperfectă. El te așteaptă, te caută și te invită să lași loc credinței, acolo unde întâlnești limitele rațiunii. 





Ne propuneam, dragi cititori, să purtăm mai departe mesajul evanghelic și bucuria învierii în spiritul antonian. Bucuria simțită de apostoli la vestea Învierii Domnului, ne spune sfântul Anton, a depășit orice altă bucurie experimentată de ei pe când se aflau încă cu El, înainte de Moartea Sa. Dar și bucuria glorificării viitoare va depăși orice altă bucurie. Amintește-ți că trupul omului a înflorit în paradisul pământesc, înainte de păcat, a murit după păcat, dar vă reînflori în mod desăvârșit la înviere. Și nu e doar o aspirație deșartă și lipsită de fundament în planul divin al mântuirii. Cristos va continua să te caute, își va dori să mănânce acest Paște cu tine, să faci trecerea împreună cu El la Viață: „Iată, eu stau la ușă și bat. Dacă cineva ascultă glasul meu și-mi deschide ușa, voi intra la el și voi sta la masă cu el și el cu mine” (Ap 3,20). Lumina Învierii lui Cristos să vă fie călăuză pe drumul vieții! Cristos a Înviat!

Updated on 20 octombrie 2016