Pelerini la sfântul Anton

Bazilica „Sfântul Anton” din Padova reprezintă unul dintre cele mai vizitate locuri de pelerinaj din întreaga lume, estimându-se că, anual, ar veni aici circa 2.500.000 de pelerini. Două sunt ocaziile cele mai importante în care cinstitorii Sfântului minunilor își doresc să fie prezenți: 13 iunie, ziua în care îl sărbătorim pe sfântul Anton, și prima duminică de după 15 februarie, atunci când, în fiecare an, se sărbătorește solemn regăsirea limbii neputrezite a Sfântului.

Există însă și o statistică a pelerinilor care vin în bazilică, dincolo de cei care vin individual, fără a se înregistra în sacristie. După perioada pandemiei, crește anual numărul grupurilor organizate de pelerini, care se înregistrează la biroul de informații sau în sacristia bazilicii.

Redăm câteva date statistice din anul 2024.

În bazilică s-au înregistrat 1.097 de grupuri, însemnând 46.309 pelerini, în creștere față de anul precedent, când se înregistraseră 1.023 de grupuri. Dintre acestea, 220 de grupuri au venit din Italia, iar 877 de grupuri, din străinătate. Cele mai multe grupuri de pelerini provin din Polonia, apoi din Franța, Statele Unite ale Americii, Germania

Din țările din Europa continuă să fie organizate cele mai multe pelerinaje: 28 de națiuni reprezentate, crescând și numărul pelerinilor din Ucraina; apoi, din America de Nord și America de Sud: 13 națiuni; din Mediul Orient și Asia: 8 națiuni; din Africa: 79 de pelerinaje din Uganda și Ghana; de asemenea, din Australia. Au fost reprezentate și țările mai mici, precum: Cipru, Guatemala și Liban.

Redam și o scurtă declarație a pr. Antonio Ramina, rector al bazilicii: „E adevărat că în lume există nenumărate motive de preocupare, multe dificultăți. La fel de adevărat este însă faptul că nu suntem singuri. Atingem cu mâna parcă devoțiunea atâtor pelerini, care ne fac să sperăm, iar acesta este un motiv de gratitudine. Nu peregrinăm ca niște vagabonzi izolați, ci parcurgem împreună străzile vieții, sperăm împreună. Sfântul Anton are această putere de a ne atrage la sine, indicându-ne calea Domnului și dorința după cer, făcându-ne să ne simțim o familie”.