Te binecuvântez, fiule, în toate felurile

Trăim zile de bucurie și de har, pentru că, ajutați fiind de Sfântul Părinte papa Leon, care a stabilit un an jubiliar în cinstea amintirii morții sfântului Francisc din Assisi, de acum 800 de ani, toată atenția noastră se concentrează în jurul acestui imitator perfect al lui Cristos, „Sărăcuțul din Assisi”, Părintele nostru, un soare care s-a născut pe cer, fondatorul Ordinelor franciscane. Această bucurie devine și mulțumire, pentru că țara noastră a avut marele har, în acest an jubiliar, să fie vizitată, de la un capăt la celălalt al ei, de relicvele sfântului Francisc, sfântul nostru.

Rememorând ultimele clipe și moartea sfântului Francisc, Toma de Celano, unul dintre biografii săi, spune că Francisc a cerut să fie așezat pe pământul gol. Dezbrăcat de haina de sac, cu mâna stângă acoperind rana de pe partea dreaptă, pentru ca nimeni să n-o vadă, Francisc cere să fie chemată Iacoba dei Settesoli, pe care o roagă să nu uite să-i aducă acei biscuiți buni și parfumați, pe care i-i pregătise de atâtea ori la Roma.

Apoi, plin de duhul Domnului, se adresează prietenilor cei mai apropiați, printre care se află fratele Ilie, și spune: „Te binecuvântez, fiule, în toate felurile; și așa cum Cel Preaînalt, sub îndrumarea ta, i-a făcut numeroși pe frații și fiii mei, tot așa îi binecuvântez pe toți peste tine și în tine. În cer și pe pământ să te binecuvânteze Dumnezeu, Împăratul tuturor lucrurilor. Te binecuvântez cum pot și mai mult decât stă în puterea mea, și ceea ce nu pot face, să facă în tine cel care poate face orice. Dumnezeu să-și amintească de ostenelile și de munca ta și să-ți păstreze premiul în ziua răsplătirii celor drepți. Fie ca tu să găsești orice binecuvântări dorești și orice întrebări drepte pe care le poți avea să primească răspuns”.

Iată cum moare omul lui Dumnezeu, Francisc! Îmi place să subliniez umanitatea cu care moare și simplitatea. Moare gândindu-se la viață. Îi adună în jurul său pe frați și pe prieteni. Moare în fraternitate, el, care-și dorise atât de mult să trăiască în mijlocul oamenilor. Își dorește să guste pentru ultima dată din dulciurile cele bune ale prietenei sale, Iacoba, și, pentru a-și încorona plecarea din mijlocul lumii, rostește acel discurs de binecuvântare pentru cei prezenți, dar extinzându-l tuturor oamenilor de bunăvoință. Nu se gândește la sine, ci la ceilalți. Nu se vaită, ci binecuvântează. În toate aceste evenimente, observăm cum Francisc, mai degrabă decât să se stingă, își trăiește moartea ca pe un eveniment normal al vieții.

Ce lasă? Ne lasă moștenirea unui om împlinit în toate. Și ne mai lasă o binecuvântare, care a traversat persoanele, veacurile și locurile. O binecuvântare atât asupra fiecăruia dintre noi, frații săi, cât și asupra tuturor celor care, într-un fel sau altul, îi cinstesc moștenirea, trăind pentru Cristos, pe urmele lui. Iar aceste urme sunt adânci și în țara noastră: lui cerându-i-se mijlocirea, despre viața și mesajul său scriindu-se atâtea opere de teatru, poezii și cântece, pe el reprezentându-l în atâtea biserici și nu numai, pictorii aproape întrecându-se în a-l zugrăvi cât mai frumos și cât mai fidel.

Stimați cititori, să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru binecuvântarea trimisă nouă prin sfântul Francisc; să-i mulțumim sfântului Francisc, căci prin viața și moartea lui a devenit o binecuvântare pentru lumea întreagă; să-i cerem binecuvântarea mijlocitoare asupra vieților noastre și, pe urmele lui, să ne dorim să devenim noi înșine binecuvântare pentru lumea și locul în care ne ducem existența.

Știm bine câtă nevoie are lumea de oameni care să fie o binecuvântare și care să-l binecuvânteze pe Dumnezeu Totul și creația sa întreagă. Ea, binecuvântarea, să nu lipsească niciodată din inima noastră, de pe buzele noastre și din ochii noștri.

Iar eu, în numele fraților Provinciei „Sfântul Iosif” din România și al tuturor fraților și al surorilor din Ordinul Franciscan Secular – cărora le mulțumesc pentru împărtășirea și trăirea carismei franciscane –, vă binecuvântez și vă cer binecuvântarea, în numele Preasfintei Treimi și al Preacuratei Mame a lui Dumnezeu, Fecioara Maria.