Limitele spre comuniune?

Privite uneori ca obstacole, limitele sunt, de fapt, spațiul care ne ajută să rămânem noi înșine și să construim relații libere, autentice și pline de pace.

În viața de zi cu zi suntem sfătuiți ca, atunci când intrăm în conflict cu semenii, să stabilim anumite limite. Imaginea unui vas cu apă ne ajută să înțelegem: atâta timp cât vasul rămâne liniștit, apa e limpede; dar dacă cineva îl zdruncină, pământul de pe fund se ridică și apa devine tulbure. A stabili o limită înseamnă a proteja vasul pentru ca apa să rămână limpede.

Există limite relaționale și emoționale: primele privesc colegii, colaboratorii, persoanele din comunitate, iar celelalte, relațiile profunde (părinți, copii, soți). Stabilirea lor nu înseamnă ruperea legăturilor, ci păstrarea distanțelor sănătoase, care fac posibile relații libere și autentice.

Două exemple biblice ilustrează tocmai aceste două forme de limite. Evanghelistul Marcu relatează vindecarea omului cu mâna paralizată. Fariseii îl urmăresc pe Isus, așteptându-se să se conformeze Legii. Dar el îi provoacă: „Este permis sâmbăta să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viață sau să o pierzi?” (Mc 3,4). În fața tăcerii lor, ia atitudine: nu strigă, ci se distanțează, afirmând fidelitatea față de Tatăl. Fariseii aleg izolarea, ridicând un zid de tăcere, o formă negativă de delimitare, ce conduce la moarte spirituală și socială.

În Evanghelia după sfântul Luca, Isus spune: „Credeți că am venit să aduc pace pe pământ? Nicidecum, vă spun, ci dezbinare” (Lc 12,51). Nu justifică conflicte familiale, ci invită la eliberarea relațiilor sufocante, asemenea plantelor cățărătoare care se agață și împiedică libertatea de creștere. Isus cheamă la autonomie și maturitate, pentru ca fiecare să-și exprime identitatea și să trăiască comuniunea autentică în libertate și respect.

Carl Gustav Jung vede în mesajul evanghelic afirmarea demnității persoanei, chemată să-și urmeze propriul drum și să-și asume responsabilitatea. Stabilirea limitelor sănătoase înseamnă a rămâne ancorați în autonomia interioară și, de aici, a construi relații de pace, deschidere și iubire.