La baza oricărei tipologii cereşti din istoria creştinismului stă cerul biblic, ce apare de 458 de ori în paginile sfinte cu termenul ebraic shamajim şi de 284 de ori cu grecescul ouranòs.
„Cine a pus dimensiunile sale, ştii? Sau cine a întins peste el funia? Pe ce sunt fixate temeliile sale sau cine i-a stabilit piatra unghiulară?” (Iob 38,5-6).
Cartea Genezei relatează că „Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi l-a pus acolo pe omul pe care îl plăsmuise” (Gen 2,8). De asemenea, afirmă despre Cain că
Prin intermediul simbolului, dimensiune tipică a limbajului religios, de la o semnificație contingentă se trece spre un sens superior și etern. În persoana lui Isus Cristos se întâlnesc inseparabil, cum spune Sfântul Ioan
Am cam început să ne temem de simplitate. Simplitatea nu mai atrage, pentru că nu o poţi întoarce pe toate feţele pentru a o cerceta, invidia sau spiona.
