Se pare că escatologia, adică discursul despre realitățile ultime, oscilează între două perspective: înviere și nemurire. Noi trebuie să credem în nemurirea sufletului sau în învierea trupurilor?
Ştim cu toţii că mânia este un păcat capital. Totuşi, în unele pagini din Vechiul Testament, Dumnezeu se mânie. Cum trebuie interpretată această imagine divină?
Comentariile biblice explică adesea că profeţii sunt interpreţi în cheie teologică ai prezentului. De ce sunt ei identificaţi doar cu figurile din trecutul biblic? În secolele noastre nu mai există profeţi?
