Pagina tinerilor

În miezul acestei lumi e nevoie de voia Lui. Tăcut ascultată. Rostită cu duioșia crucii. Înveșmântată în cea mai curată limbă a rostirii. Cultivată prin propria noastră faptă. Avem de dat mărturie dinaintea oamenilor că dumnezeul nostru nu e ca lumea. Plin de hachițe și schimbări ale regulii de mântuire în timpul vieților noastre.

Luptăm cu vicii, cu păcate, ne construim propuneri personale, avem intenţii să ne depăşim, să ameliorăm o stare sufletească... Şi uneori avem senzaţia că reuşim. Simţim cum creştem, cum ne dezvoltăm, cum revenim la suprafaţă. Dar uneori se-ntâmplă, brusc, total neaşteptat, şi să ne prăbuşim.

Răbdarea ne oferă climatul propice reconstrucţiei de sine, aşa încât ea devine şansa evoluţiei noastre. Căci, numai cu ajutorul ei, putem depăşi starea de răsfăţ infantil şi de nemulţumire faţă de potrivnicia lumii.

Cred că trăim într-o societate care îşi negociază foarte prost relaţia dintre valorile materiale şi valorile spirituale. De unde şi această nevoie de reflecţie asupra credinţei în Dumnezeu şi în bunăstarea lumii.

Cum o bună parte din tineri îşi petrec timpul liber în faţa televizorului ori calculatorului, selecţia acestor modele este influenţată/intermediată de ecrane.

Omul simplu trăieşte viaţa din plin şi firesc; o trăieşte astfel pentru că se află în ea.