Cum o bună parte din tineri îşi petrec timpul liber în faţa televizorului ori calculatorului, selecţia acestor modele este influenţată/intermediată de ecrane.
Printre lecturile mele estive au existat şi unele contradictorii. De pildă, pe de o parte, citisem în Civilizația spectacolului, de Mario Vargas Llosa, că niciodat...
Actul vorbirii nu mai e un act conştient, ci un reflex al adaptării, un instinct al superiorităţii. Mereu trebuie să ai pus deoparte un punct de vedere pentru vreo situaţie neprevăzută, să ai pregătită o replică pentru nu ştiu ce conversaţie. E semnul integrării, al cooptării, al dominării.
Iubirea presupune jertfă, dispoziţie lăuntrică până la sacrificiu şi nu proclamaţii emotive, înfoieri primăvăratice şi gingăşii declarative. Iubirea adevărată e creatoare, mobilizatoare, restauratoare. E tonică, simplă, necesară.
Speranţa nu e ceva pe care îl obţii la capătul unei argumentaţii raţionale, ea nu se decide pe baza unui calcul matematic, la sfârşitul unor virtuoase demonstraţii de coerenţă.
